marți, 4 ianuarie 2011

duminică, 2 ianuarie 2011

AIL, FEMEIA DIN VIS

CAPITOLUL 1
UN OM IUBEA ODATĂ UN VAL
*
*      *
           A fost odată ca niciodată o planetă, numită AILATAN, nişte fiinţe numite inemao, o ţară numită Ainamor, o altă ţară numită Aibarasab, un om numit  Aecrim, o femeie numită Ail şi un val numit Valul lui Aecrim.
           Deşi părea ciudat, pentru cei din jur, Aecrim era indrăgostit de un val şi de femeia valului. Cine era această femeie a valului? Era fiinţa zămislită din apa cerului. De când o întâlnise, Aecrim nu mai avea pace în sufletul său de boanerges. Făcea parte din marele neam al irotavisilor care stăpnânea planeta Ailatan încă de când aceasta apăruse în galaxie. Aecrim şi Ail semănau foarte mult. Singura diferenţă care îi despărţea era telfusul din care erau făcuţi. Amândoi erau născuţi din dragostea regelui Urdoc şi a prinţesei See. Nu erau fraţi. Numai dragostea regelui şi a prinţesei îi lega.
                  Aecrim nu era un om foarte înalt, dar în ochii lui puteai să vezi toată frumuseţea planetei Ailatan. Îşi petrecea fiecare zi pe ţărmul mării Argaen. Îi plăcea foarte mult să vadă acea apă plină de mister. Dar mai mult îl atragea imensitatea mării. Era în stare să privească zile întregi jocul Zeului Ruja-Luza cu marea. Din jocul Zeului Ruja-Luza cu marea, Aecrim învăţa multe despre marea taină a vieţii.
            Cum stătea el, într-o zi pe malul mării, cu ochii pierduţi în zare, deodată a văzut ceva ciudat. De pe apă venea, spre el, o femeie. Nu putea să înţeleagă cum putea acea fiinţă să meargă pe mare. Credea că Zeiţa Inedev îi joacă feste sau că poate ochii lui numai puteau să îl slujească bine. Femeia se apropia încet spre el. Când a ajuns cam la zece paşi de el, s-a oprit, s-a uitat în jos şi a zis:
-Csemutlum Eram!
Aecrim nu înţelegea nimic. După câteva momente îşi revenii şi îndrăznii să îi zică:
-Bună ziua, Zeiţă care vii de dincolo de ape!
-Bună ziua! Îi răspunse ea.
-Dacă nu îndrăznesc prea mult, cine sunteţi şi ce ţară e dincolo de ape?
-Numele meu este Ail. Vin din ţara numită Aibarasab stăpânită de regele Urdoc. Dar aici ce ţară e?
-Aici te aflii în ţara priţesei See, numită Ainamor. Ce vânt de răsărit te aduce în părţile noastre şi cum poţi să mergi pe apă?
-Nu pot să merg pe apă. Până aici m-a însoţit prietenul meu căruia, asa cum ai văzut, i-am mulţumit.
-I-ai mulţumit? Am văzut că vorbeai într-o limbă pe care nu o cunosc.
-Eeee! Imi alintam şi eu valul… Avem noi un limbaj al nostru.
-Înţeleg!...Şi care e numele prietenului tău?
-Eram. El e valul Eram!
- Ciudat nume!...Îmi faci şi mie cunoştiinţă cu valul Eram?
-Sigur că da! Eram, el este...
Ail îşi dădu seama că frumosul prinţ nu îi spusese şi el numele său.
-Dar pe tine, prinţe, cum te cheamă?
-Numele meu este Aecrim!
Ail reluă:
-Eram, el este prinţul Aecrim!
Deodată marea se învolbură şi o pâclă de apă lovi ţărmul. Ăsta era semnul că valul era încântat să îl cunoască pe Aecrim, care începu să se joace cu pâcla de apă. Uitându-se la val şi la Aecrim, Ail zise:
-Voi doi o să fiti buni prieteni!
-Ail, ştiu că poate îţi par naiv, dar aş putea să adopta valul tău şi să îl numesc Valul meu?
-Cred că da! De ce nu? În viaţă, toţi suntem însoţiţi de câte un val. Dacă ne lăsăm conduşi de el, e posibil, uneori, să ajungem acolo unde trebuie sau poate acolo unde nici nu îndrăznim să visăm. Uite eu am ajuns aici…Cum se numeşte neamul care stăpâneşte această ţară?
-Este acel neam care stăpâneşte întreaga planetă – Irotavisii – neamul liniştii şi al păcii, al speranţei şi al nemărginirii.
-Atunci am ajuns unde trebuie!  zise Ail